E o lumina calda afara, iar in casti imi suna o melodie intr-o limba pe care nu sunt in stare s-o recunosc. Ma gandesc ca maine voi fi undeva aproape de mare si probabil ca-mi voi intinde pielea la soare.
Sunt cam nostalgic, asa cum am citit ca e foarte usor sa-ti fie dor de lucruri pe care nu le-ai trait niciodata. Nu stiu daca sa-mi para rau ca ma gandesc la lucruri deja trecute si la experiente demult apuse sau pe care abia le-am savarsit. Ce-a fost facut a fost facut, spune o vorba, pe care eu ma incapatanez sa nu o retin. Sincer, azi imi pare rau. De tonele de greseli pe care mi-am dat seama prea tarziu ca le fac. Si-mi pare rau ca pentru unele nu am apucat sa-mi cer scuze. Numai vantul, pietrele, perna mea si scaunele din metrou stiu de ele. Sa fie oare prea tarziu? As vrea sa am un avion cu care sa-mi pot arunca peste oameni gandurile mele. Sa inteleaga…